Cu politia la doctor

In urma cu vreo cinci ani, Robert Turcescu semna un articol excelent despre situatia din Politia Romana. Il pastrez inca, ascuns prin cine stie ce cotlon al bibliotecii. Ce mi-a ramas intiparit in minte a fost faptul ca la un moment dat jurnalistul dezvaluia, fara a da insa nume, o informatie coplesitoare: unul dintre capii importanti ai politiei de la vremea respectiva isi lua saptamanal obolul de la lideri ai lumii interlope in valoare de cinci mii de dolari. Fata de presupusa tentativa de mita din parcarea ministerului de Interne de acuma cateva zile, suma amintita poate parea ridicola. Dar altele erau vremurile, puterea doar se schimbase si in atmosfera inca persistau macar la nivel de sarada, “tepele anticoruptie”...

La randul ei Rodica Culcer  facea si ea intr-un articol din Evenimentul Zilei cam din aceiasi perioada, o analiza a situatiei din M.I. Povestea cum fiul ei fusese talharit si cum, atunci cand facuse plangere la politie, fusese pur si simplu umilita. Caci vorba aceea, in Romania zilelor noastre, nu mergi la politie ca sa iti cauti dreptatea, cum se pare ca nici in instanta nu prea ai nicio sansa.

Ca un facut, tot prin aceiasi perioada, vis-a vis (cu aproximatie) de locuinta mea, s-a deschis un restaurant dotat cu o piscina de toata frumusetea. Incepand de seara si pana a doua zi dimineata, un cvartal intreg de blocuri nu mai avea pace. Poate ca stiti cum se intampla atunci cand se deschide un astfel de stabiliment. Toti derbedeii orasului, interlopi, curve aflate la limita majoratului dau ghes in locanta mai rau decat mustele la cacat. Asa s-a intamplat si la de acuma celebrul restaurant “Roma”. Cum spuneam, noptile noastre s-au transformat in cosmar: baietii care scrasneau pe la patru dimineata motoare de “jipane” de ultima generatie, fufe care tipau si se balaceau in piscina o ora mai tarziu, muzica de proasta calitate, nimic nu oprea dezmatul la care nervii nostri au fost supusi unei nimicitoare artilerii vreme de vreo doua veri. Pur si simplu erau zile in care ma rugam Domnului sa ploua sau sa fie vreme urata pentru ca doar intemperiile stopau nesimtirea crasa a semenilor nostri intru “civilizatie”.

Nemaiputand suporta, intr-una din nopti am chemat politia. Oamenii legii s-au prezentat dupa vreo jumatate de ora. Mi-au cerut buletinul in timp ce ma cercetau chioras, m-au tot intrebat de ce sunt deranjat si de ce sesizez “organele”, intr-un cuvant parea ca ii deranjez si mai mult, parea ca eu sunt cel care incalc daca nu legea penala macar pe cea a bunului simt...

Si totusi, - intreb la un moment dat, “cum facem cu carciuma asta nenorocita?” Rasunsul politistului de serviciu a fost naucitor. Am uitat sa spun ca proprietarul restaurantului era un smecheras plin de bani care avea o carte de vizita mare cat piscina din curte: era ginerele lui Dinel Staicu! Revenind la discutia mea cu “omul legii” acesta imi spune mai in gluma mai in serios ca nu poate face nimic pentru ca e vorba de “proprietate particulara”! Dar asta nu era nimic pentru ca politistul continua: “Stiti, puteti sa vorbiti cu tatal patronului, nea' Costel, sa vorbeasca cu fiu-sau, e om intelegator si de treaba...”

Am ramas fara grai. Bineinteles ca nu am vorbit cu niciun tatic de derbedeu plin de ifose si dolari si bineinteles ca am injurat si in gand dar si in gura mare “organele” care nu-i asa, au sarcina “to protect and to serve”...Vorbele astea puse pe masinile americane de politie si uneori si pe cele din Romania (in Craiova totusi nu am vazut niciodata) sunt chiar in vant si nu au nicio acoperire in realitate.

Ceea ce se intampla acuma in Politia Romana este rezultatul a douazeci de ani de coruptie si de pierdere totala a credibilitatii si implicit a autoritatii. Si totul porneste de la politizarea excesiva si a acestui sistem care intr-o tara normala ar trebui sa aiba cat mai putin de-aface cu schimbarile de pe scena politica. Schimbarea deasa a sefilor, numirea lor pe simpatii politice, avansarea in functie cu mult prea mare usurinta, au dus la situatii neverosimile precum la Neamt in care un ditai “colonelu'” plange in urma decesului unui bandit local. Nu stiu cum era situatia pe vremea marilor gangsteri americani de prin deceniile trei si patru ale secolului trecut ori cea a politiei californiene din anii '50 dar din cele citite, ceea ce se intampla in Romania astazi nu difera cu mult de coruptia generalizata din acele vremuri de peste Ocean. Cazul Soric - Fatuloiu – Toba ridica doar un coltisor al covorului care acopera mizeria si faradelegile unei institutii care ofera orice altceva dar numai siguranta cetateanului nu.

Ca s-au schimbat doar cativa sefi asta nu are nicio relevanta pentru omul de rand care atunci cand situatia o impune si are nevoie de ajutorul oamenilor in uniforma albastra, este supus in continuare la tot felul de malversatinui fara niciun rezultat concret. Am sentimentul tulbure ca si Vlad Tepes daca-ar veni ministru de Interne, in Romania lucrurile ar continua sa treneze. Si in toate astea, cetatenul de rand este cel care sufera dar care, vrand nevrand plateste salariul agentului ce arareori mai cuteaza sa apara la coltul strazii...