Ingretosarea televizuala cu iz de brontozaur comunist

A murit “marele” poet A. Paunescu! Daca e sa te iei dupa televiziunile de stiri si nu numai dupa ele, neintrecutul lingau comunist  Adrian Paunescu e plans de tot ceea ce misca sau nu misca din Romania! Mai e putin si crezi ca insasi frunzele, ramul, bolovanii se jelesc mai ceva ca la decesul voievodului comunist coreean Kim Ir Sen! Cateva exemple de head line-uri cu adevarat scarboase: “Nemuritor la zidul mortii” (RTV); “S-a stins flacara” (A3); “Parte din esenta Romaniei” etc, etc…Am sentimentul ca in cazul lui Paunescu, mai e putin si el devine El….Asemenea mizerii cu rol omagial nu am trait de mult. Pentru o clipa am avut in fata momentele de cosmar de pe timpul cultului ceausist al personalitatii. Poetul Paunescu despre al carui talet nu discut, este acelasi care in urma cu doua decenii, la Revolutie era sa fie linsat de catre masele de oameni revoltati. Ca sa scape cu viata s-a refugiat in ambasada americana din Bucuresti. Poetul comunist, acest lingau si idolatru ceusist de cea mai joasa speta (poate ca totusi locul de pupincurist comunist de cel mai inalt rang il merita CVT…) era de o aroganta infinita. Vad acuma la televizor cum toate asa numitele talente pe care le-a descoperit cu cenaclul sau comunistoid “Flacara” – nimic altceva decat o institutie de indoctrinare ideologica mascata sub aura unor “libertati” cu totul nevinovate, ii aduc omagii acestui nelegiuit, acestui satrap care devenise mai puternic decat buna parte a membrilor Comitetului Central. Individul a fost dupa Revolutie repede recuperat de catre comunistii cu fata (in)umana a lui Ion Iliescu care l-au si transformat in “om politic”. Bardului i-a fost bine si atunci dar si acuma. Si cand te gandesti ca pentru adevaratii detinuti politici, cei care au suferit cu varf si indesat in timpul prigoanei staliniste, statul abia ofera dupa procese indelungate cateva mii de euro, parca iti vine - sa fiu iertat, sa pui mana pe kalasnikov!! Si acuma ce vedem? Ore intregi de dezmat pe la televiziuni in care ni se aminteste si ni se aminteste si ni se tot aminteste ce mare om a fost aceasta jigodie! Da! A fost mare! Avea 150 de chile! In momente de genul acesta imi este pur si simplu jena ca apartin acestui neam…Sa nu se uite ca toate curfutitele acelea care zdranganeau la chitara, se pitigaiau prin cenaclu si nechezau melodii musai pe versurile lui, erau mai intai verificate la g(a)ura pubiana  in budoarul “marelui poet” si apoi aruncate pe scena in vreun spectacol , doua. Prin ’81 am paricipat si eu la un show paunescian la Polivalenta din Craiova. Un spectacol mai trist, mai oripilant decat acesta, nu mi-a fost dat sa revad. De fapt totul se petrecea in jurul grobianului national care-si permitea sa apostrofeze oamenii in public si chiar sa-i dea afara, sa dea de pamant cu reprezentantii Militiei ori sa jigneasca public si fara echivoc autoritatile. Imi pare rau sa o spun, dar in opinia mea un individ mai nefericit in grandomania sa desantata, rar a trait pe aceste meleaguri….In vreme ce prin ’78 tata era anchetat de Securitate pentru ca dupa aia sa se sinucida din cauza odioasei institutii, bardul de la Barca se lafaia in bunastarea si in avantajale uriase oferite de compromisul desantat al saruturilor publice imbalosate acordate dosului lui Ceausescu sau mai bine zis “Marelui Carmaci” dupa cum defunctul o tot repeta din doua in doua minute! As fi gandit altfel poate despre A. Paunescu daca dupa Revolutie si-ar fi facut mea culpa si ar fi stat macar o vreme in banca sa. Din pacate nu s-a intamplat astfel. Individul a vrut cu tot dinandinsul sa fie din nou vioara intaia! Si cu ajutorul neprecupetit al comunstilor-securisti din PSD lucrurile i-au iesit. Cat despre milionul (!!!) de volume vandute in Romania, adica bca-urile acelea de hartie pe  care versificatorul le scoatea periodic si in care delira de fapt despre comportamente si sentimente asa cum el poate si-ar fi dorit sa le poata trai, adica total opuse celor din viata sa reala, sa fim seriosi. In 2004 cand PSD-ul mai era inca la guvernare, functionarilor din institutiile doljene si sunt convins la nivel national, li s-au bagat pe gat cartile acestui Maiakovski ratat de Dambovita! Din pacate, in cazul lui Adrian Paunescu este infinit mai greu decat la alti autori sa desparti opera de comportament. Si inca ceva. Imi povestea cineva ca a participat alaturi de el si de alti inca cincizeci, saizeci de oameni la o petrecere intr-un loc mai retras din Dolj, unde odinioara Ceausescu se refugia la vanatoare. Dupa ce s-a sfarsit ospatul, Paunescu a dat ordin literalmente ca totul, dar absolut totul sa fie adunat de pe mese si varat in portbagajul urias precum burdihanul sau al automobilului personal. Pe masa n-a ramas nici macar o coaja de paine. Asa a vrut poetul! Iar apoi, satul, a ordonat pur si simplu ca un jandarm sa-i faca masaj! De, era prea indestulat… Asta a fost specimenul care astazi e omagiat de o tara intreaga! Din pacate, mult prea adesea, istoria are memoria scurta! Pentru posteritate A. Paunescu ar trebui sa fie dat exemplu la gazeta de perete unde sa stea scris cu litere de-o schioapa: Asa nu (generatie-n blugi…)!