Reteaua de socializare

Acuma vreo doi ani, imi auzeam copiii aducand in discutie un cuvant nou pe care nu-l cunosteam: Facebook...M-am interesat ce reprezinta si mi s-a explicat rapid ca e vorba despre o "retea de socializare". Ce inseamna asta? Oamenii isi afiseaza de bunavoie si nesiliti de nimeni pe Internet, tot felul de date personale, de la fotografii personale ori de familie pana la informatii care uneori ar trebui sa ramana intre patru pereti sau mai stiu eu, nici atat. De fapt reteaua nu face altceva decat sa cultive dorinta de exhibitie ce intr-un fel sau altul zace in fiecare dintre noi... Dar nu despre asta voiam sa scriu ci despre istoria frageda ce-i drept a Facebook, care ne este descrisa intr-un film de data recenta. Nu stiu cat de corecta este pelicula lui David Fincher din punct de vedere al acuratetii in rostirea adevarului,- cand e vorba despre istoria a miliarde de dolari intodeauna vor fi controverse - dar pot spune ca filmul ce-l are in rolul principal pe Jesse Eisenberg (Adventureland) si care-l intruchipeaza pe fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg este unul de buna calitate. Fenomenul Facebook care are astazi peste cinci sute de milioane de utilizatori a pornit la drum din campusul universitatii Harvard, motivat fiind de frustrarile unui tanar evreu american, dotat cu talent de programator , dar si cu o minte pe cat de diabolica pe atat de sclipitoare. Reteaua de socializare de fapt ni-l prezinta pe Zuckerberg ca fiind un impostor care a furat ideea geniala de la alti colegi ce-i propusesera o colaborare. Frustarile tanarului de doar douazeci de ani la vremea aceea (nu ca acuma ar avea cu mult peste...) pornesc de la refuzul dragostei unei colege, de la refuzul accesului la o societate secreta (imbecile organizatii!!) de genul Skull & Bones, ori pur si simplu de la lipsa puterii de comunicare cu cei din jur. Filmul lui Fincher (Zodiac, Strania poveste a lui Benjamin Button) ni-l descrie pe co-fondatorul pana la urma al retelei Facebook Mark Zuckerberg ca pe un individ lipsit de scrupule ce nu urmareste neaparat imbogatirea ori faima cat mai degraba recunoasterea celor din jur. Coloana vertebrala a peliculei este oferita de lupta dintre Zuckerberg si prietenul sau cel mai bun din facultate cu care fondeaza Facebook, Eduardo Saverin (Andrew Garfield) si el evreu de origine braziliana si totodata eminent student la celebra universitate din Boston. Permanent se fac trimiteri la trecutul nu prea indepartat in care este descris cu lux de amanunte drumul sinuos pe care Facebook l-a parcurs pana la succesul urias de astazi. Saverin este exclus din actionariatul companiei printr-un joc miselesc pus la cale de celebrul si diabolicul Sean Parker (fondatorul Netscape la doar nouasprezece ani...) cu toate ca initial detinuse mai bine de treizeci de procente din actiuni. Cum era si firesc urmeaza un lung proces in care pe de o parte Saverin isi cere drepturile (pe care le obtine cu asupra de masura..) in instanta dublat fiind in acest demers si de cei care in timpul studiilor pretindeau a fi avut  ideea retelei Facebook. Una peste alta filmul se urmareste cu un grad sporit de curiozitate fiind jucat la capacitate maxima de toti actorii implicati. De notat si rolul excelent facut de cantaretul Justin Timberlake in rolul odiosului Parker. Nu sunt nici pe departe un fan Facebook, nu mai am varsta pentru asta dar trebuie sa recunosc faptul ca e ceva sa se realizeze un film despre personaje in viata. Nu ca nu s-ar mai fi facut pana acuma pelicule de gen, unele mai bune altele mai putin valoroase dar data fiiind varsta celor despre care este vorba in film, aceasta mi se pare un fapt extraordinar.
Am vazut documentare ori chiar filme de lung metraj despre fondatorii Microsoft ori Apple. Un lucru se evidentia cu precadere si atunci ca si acuma dupa vizionarea “Retelei de socializare”: ca de la o idee cu adevarat geniala poti sa faci averi incomensurabile. Peste toate insa e vorba despre lacomia ori lipsa de scrupule a celor care astazi sunt adevarate icon-uri in lumea intrega (Jobs, Gates) dar care la vremea respectiva, atunci cand marile lor companii au pornit la drum, erau adevarate hiene caci nu-i asa, vorba lui Gordon Gekko personajul central din Wall Street, “lacomia e buna”....