Extraterestrul

Am citit recent un top de prin 2006 din Daily Telegraph despre cei mai inteligenti 100 de oameni in viata. L-am gasit acolo la pozitia “72” parca pe Hans Zimmer, nimeni altul decat compozitorul muzicii celebrelor filme Lion King, The Dark Knight, Gladiator si dupa mine cel mai glorios dintre ele, Inception. Totusi nu despre Zimmer voiam sa scriu ci despre un alt nume pe care l-am intalnit in acest top cu totul si cu totul subiectiv alcatuit: Gregory Perelman, un matematician de geniu rus de origine iudaica.

  Este cel care a rezolvat dupa o suta de ani celebra conjectura Poincare. Pentru aceasta problema pentru rezlvarea careia si-au stors creierii cei mai destepti oameni ai lumii – si matematicienii cu siguranta sunt aceia! - , lui Perelman i s-a conferit premiul Mileniului care consta si intr-un cec de un milion de dolari. De fapt a mai primit un premiu la fel de grandios, un fel de Nobel in matematica pe care deopotriva l-a refuzat. Te frapeaza fantastic modestia iesita din comun a acestui geniu de doar patruzeci si patru de ani. De altfel, se spune ca daca (in matematica) nu produci ceva pana in treizeci de ani, visurile nu se vor mai transforma niciodata in realitate. Perelman – care la treizeci de ani era un nume in lumea fascinanta a matematicii, a fost invitat sa predea la Princeton, Stanford, in general la mari universitati americane, de fapt cele mai mari din lume. A refuzat permanent. S-a reintors in Leningradul natal unde traieste (se pare ca de fapt supravietuieste...) alaturi de mama sa. Sa revin la zilele de dinaintea oferirii premiului. Asa dupa cum povesteste presedintele juriului – la randul sau un eminent matematician – discutiile au durat zece ore in care geniului i s-au oferit trei variante; sa primeasca distinctia si cecul de un milion de dolari, sa primeasca doar medalia iar banii mai tarziu sau sa nu primeasca nimic. Cu o modestie pe care eu cel putin nu am intalnit-o niciodata, Perelman a ales indiscutabil cea de-a treia varianta. El declara ca meritul este al unui alt mare matematician (american) si ca pe el pur si simplu nu-l intereseaza banii, faima sau recunoasterea internationala. “Ultimul lucru pe care mi-l doresc pe lume este sa fiu plimbat si aratat lumii precum o maimuta de la gradina zoologica. Nu vreau, nu imi doresc asa ceva...” Nu stiu de ce dar am sentimentul ca unui astfel de, cum sa-i zic? - extraterestru, i se potriveste perfect una dintre melodiile soundtrack-ului zimmerian din Inception: “Dream is collapsing”. Este in acest cantec o maretie imposibil de descris cu uneltele modeste ale scrisului. Este o maretie pe masura unui creier iesit din comun si a unul destin exceptional intr-o lume avida dupa bani, preamarire, putere....