Inception - un film magistral !

Christopher Nolan  (Memento, Dark Knight, The Prestige) are curajul de a face un film – care in opinia mea i-a iesit minunat – despre toate regretele noastre, despre tarele umane, despre capacitatea sau incapacitatea pana la urma de a oferi iubire. In  Inception, Nolan ne transporta cu un vehicul fabulos intr-un altfel de univers al viselor. Unul intunecat, dens, care transcede subconstientului. Inception este realizat ca un binom magnific alcatuit dintr-un du-te – vino intre realitate si vis, intre vis si realitate. Lumea viselor devine treptat un drog pana la nivelul la care se confunda cu cea reala.

Povestea scrisa si apoi transpusa pe ecran de regizorul britanic este exceptionala si ea se afla undeva la limita s.f.-ului. Inception este un film complicat, cumva suprarealist, in care miza este uriasa.  Cobb interpretat de Leonardo diCaprio este simplu dar si primitiv spus, nimic altceva decat un hot. Dar nu unul de rand. Alaturi de o intreaga echipa se cufunda in lumea viselor celor puternici si bogati pentru a subtiliza informatii ori , mult mai periculos, pentru a planta idei. Manipularea constiintelor si apoi a comportamentelor este absoluta. Inception este in opinia mea un film obligatoriu pentru psihiatri, psihanalisti, psihologi. Trecerea de la un nivel al viselor la altul este minunat evidentiata in partea finala a peliculei. Este de fapt un vis in vis si tot asa pana la nivelul patru care nu e nimic altceva decat locul cel mai intunecat si de ce nu cel mai extaziant al mintii umane. Este locul unde ne ascundem temerile, unde salasluiesc gandurile cele mai intime, unde din oceanul mintii isi ia seva imaginatia. Nolan aplica aici un fel de teorie a relativitatii restranse transpusa mintii umane. Cinci minute din realitate reprezinta un ceas in nivelul unu al viselor, o zi intreaga in nivelul doi, ani in nivelul trei in care n-a mai ajuns nimeni si infinitul in cel de-al patrulea si ultimul – asa numitul  limbo, unde te poti pierde pentru eternitate. Revenirea la realitate se infaptuieste ca o decopertare absolut fabuloasa a creierului, a mintii umane si se face doar prin extinctie. Mori in nivelul cel mai de jos, te trezesti in nivelul urmator. Mori si aici ca sa revii in nivelul urmator. Asa se petrec lucrurile pana la revenirea la stadiul realitatii. Dar oare, chiar e realitatea? Secundele din lumea reala fac zeci de minute in nivelurile viselor. Inception este pana la urma un film despre scurgerea timpului si despre perceptia la nivel inconstient a acestuia. Filmul se remarca si prin muzica mirifica a celebrului Hans Zimmer. Leonardo diCaprio demonstreaza si in acest film asa cum a facut-o si in Shutter Island  bunaoara, ca este cel mai mare actor al generatiei sale. Ii dau replica artisti mai mult sau mai putini cunoscuti, dar care sunt bine alesi si care, fiecare la randul lui realizeaza o performanta actoriceasca demna de toata lauda. Risc un pronostic si afirm ca se va intoarce acasa cu minim trei statuete Oscar.

Inception – un film magnific pe care l-am vazut si revazut de cateva ori in decurs de cateva zile. Un film care te marcheaza pana la sublim si care mai cu seama, nu-ti da pace multa vreme dupa derularea genericului de final...Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand il duc la capat, in lipsa unui titirez, imi vine sa ma ciup de mana. Caci un gand nu-mi da pace pentru cateva momente: chiar sunt cuprins in realitate?...